Povestea vorbei la romani


Se trezeşte unul de dimineaţă din cauza unor zgomote ciudate: se crăpa de ziuă. O caută pe nevastă-sa în pat şi n-o găseşte: o furase somnul. Se duce la baie şi se uită în oglindă dar oglinda se face ţăndări: aruncase o privire.

Pleacă la serviciu şi pe drum vede două tipuri de oameni: unii care scădeau în înălţime – pe ăia îi rodeau pantofii – şi alţii care dispăreau pur şi simplu – pe ăia îi fura peisajul.
Ajunge la serviciu şi îşi vede toţi colegii lipiţi de tavan: purtau discuţii la nivel înalt. La un moment dat se dezlipesc şi cad toţi de-odată: căzuseră de comun acord.
Se enervează şi pleaca de la servici spre râu să se întâlnească cu tovarăşii de pescuit dar nu mai era nimeni: erau toţi duşi cu pluta. Pe drum, îl vede pe unul lipit de asfalt şi vreo doi care trăgeau de el să-l dezlipească: era sărac lipit pământului. Mai încolo îl vede pe unul căruia îi cădeau urechile, nasul, ochii: era putred de bogat.
Se hotărăşte să se sinucidă şi se aruncă de pe un pod în apă dar apele se dau la o parte şi cade pe uscat: nu era în apele lui. După aceea se hotărăşte să se îmbete, merge într-un bar dar intră cu capul tăiat în două: făcuse cum îl tăiase capul.
Nu a mai apucat decât să audă o bubuitură: căzuse seara.