Dom’ne, ce e cu peştera asta, e foarte frumoasă, dar de ce pute aşa îngrozitor înăuntru?

Un  grup  de  turişti prin Apuseni găsesc  întâmplător  o  peşteră.  Intră,  o  vizitează,  totul  era  foarte  fain,  numai  că  mirosea  îngrozitor.  Când  ies  afară,  se  întâlnesc  cu  un  baci.  Îl  întreabă:
 - Dom’ne,  ce  e  cu  peştera  asta,  e  foarte  frumoasă,  dar  de  ce  pute  aşa  îngrozitor  înăuntru?
 - Apăi, dragii  mei,  răspunde  baciul,  e  o  întreagă  legendă.  Pe  vremuri,  înăuntru  trăia  un  căpcăun.  De  două  ori  pe  an, cobora  în  sat  şi  răpea  cea  mai  frumoasă  femeie.  Tot  aşa, până când  au  rămas  sătenii  numai  cu  urâţenii de femei, pe care nu le mai folosea nimeni,  şi, deci, satul  era  în  pragul  dispariţiei.  Atunci, s-au adunat sătenii  să  se  sfătuiască  cum  să  scape  de  căpcăun.  S-au gândit  să  îl  cheme pe Făt Frumos. I-au  dat  un  fax  şi, după  cam o săptămână, a venit. A intrat Făt  Frumos  în  peşteră,  l-a  luat  pe  căpcăun  şi  l-a înfipt până la glezne în pământ.  Căpcăunul  s-a  enervat  şi  l-a  băgat  pe  Făt Frumos până la genunchi. Ăsta, ce,  să  se  lase  mai  prejos?  Îl  ia  pe  căpcăun  şi-l bagă  până-n brâu în pământ.  Căpcăunul,  cu  ultimele  puteri, îl ia pe Făt Frumos şi-l bagă  până la subsuori. Făt  Frumos,  nervos  ca  dracu’,  îl  ia  pe  căpcăun,  îl  bagă până în gât,  scoate  paloşul  şi-i taie beregata.  Sătenii,  fericiţi,  au  tras  un  chef  de  pomină  — vreo două  săptămâni au  tot  băut.  Ca  răsplată  pentru  Făt Frumos, i-au dat-o  pe  cea  mai  frumoasă  dintre  urâtele pe care le mai aveau. Ăştia  doi  s-au  căsătorit  şi  au  trăit  aici până la adânci. Turiştii  fură  şi  nu  prea  captivaţi  de  poveste: 
- Bine, dom’ne, dar tot n-am  înţeles,  ce  pute  aşa  în  peşteră? 
- Apăi, nu  ştiu,  s-o fi  căcat  vreunul  pe  acolo!